Diverse...

Asa cum v-am promis in articolul trecut cum ca, dupa ce ma intorc din tabara voi scrie lucruri mai vesele si ma voi tine de cuvant. Va voi povesti frumoasa experienta pe care am acumulat-o acolo, pot spune ca a fost cea mai frumoasa saptamana din viata mea si tind sa cred ca asta a fost un prim pas de a ma schimba desi sunt sigura ca mai am multe lucruri de facut ca sa reusesc sa ma schimb. Cu ocazia acestei tabere in primul rand am descoperit ca avem o tara superba de care unii dintre noi habar n-avem de lucrul asta, nu ma puteam satura sa tot privesc acele imagini superbe care imi dadea o stare de liniste, am trecut si pe langa Padurea de Argint de care nici nu stiam ca exista. Chiar daca a fost drumul foarte lung in jur de 7-8 ore din Bucuresti pana in Varatec cu microbuzul nu simteam nici un fel de oboseala. Cand am ajuns ne-am cazat la casuta impreuna cu 2 fete care aveau cam aceias varsta ca si mine. Prima zi a fost cea mai grea deoarece ca d-abia facusem cunostinta ...

Peste cateva zile voi pleca in tabara, sper sa ma simt bine acolo si sa vin cu forte proaspete de a scrie ganduri mai vesele pe acest blog, ca am tot scris ganduri triste si nu vreau sa par ca sunt un emo. Pana cand ma voi intoarce va las sa cititi aceste "vise" si astept parerile voastre. Visez sa ma plimb prin imensul Univers. Visez sa ating stele norocoase. Visez sa am aripi si zbor deasupra norilor. Visez sa alerg pe nisipul fierbinte. Visez sa ma joc in valurile spumoase. Visez sa dansez pe ritmurile muzicii. Visez sa dau timpul inapoi. Visez sa traiesc clipele ce le-am pierdut. Visez sa ma plimb noaptea sub clar de luna. Visez sa fug de tot ce e rau. Visez sa existe doar chipuri zambitoare. Visez sa ne iubim tot mai mult.. Visez sa existe numai clipe frumoase in viata noastra.

Viata poate sa fie frumoasa doar atunci cand vei stii s-o traiesti la maxim, fara sa-ti pese de ceilalti, fara sa-ti pese daca faci "bine" sau "rau" , sa te intreci pe tine insuti si sa scapi de limitele pe care ti le pun propriile tale ganduri...pe zi ce trece imi dau seama ca cel mai mare dusman al nostru sunt propriile noastre ganduri, iar daca nu suntem foarte atenti ne putem distruge singuri fara sa ne dam seama de asta vreodata. Din pacate uitam din ce in ce mai mult sa fim mai profunzi in sentimente, uitam sa cugetam la fiinta noastra,la cine suntem, cine vrem sa fim sau la ceea ce ne dorim cu adevarat in viata asta, uitam de noi insine si devenim tot mai superficiali, tot mai preocupati de cum aratam in exterior si nu interior.in loc sa fim mai spirituali si mai deschisi cu noi insine. Nu stim sa avem grija de ceea ce avem mai pretios in noi, de sufletul nostru si de gandurile noastre, tot ne chinuim singuri cu gandurile negre. Oarecum tind sa c...

Imi place foarte mult sa citesc despre dezvoltare personala si imi doresc sa aflu cat mai multe despre tot ce tine de psihicul uman, pentru ca mi se pare destul de fascinant. Am aflat ca unele persoane s-au vindecat de anumite boli folosindu-se de constientul lor, prin autosugestie. Uneori ma intreb, de ce citesc despre aceste lucruri? Trebuie sa recunosc ca de multe ori nu ma inteleg pe mine insami si, imi doresc sa ma cunosc pe mine mai in profunzime, sa reusesc sa ma inteleg si sa-i inteleg pe cei din jur, intr-o oarecare masura. Banuiesc ca daca nu ma cunosc pe mine insami, n-am cum sa-i cunosc nici pe cei din jur in profunzimea fiintei lor. Incerc sa gasesc raspunsuri la anumite intrebari ce mi le pun de multe ori: Cine sunt? Care e menirea mea pe lumea aceasta? Cum inving unele temeri? De ce mi-e frica de necunoscut? De ce mi-e frica sa gresesc? Pe langa altii, care fac greseli extrem de grave si iremediabile si totusi dorm foarte linistiti pe perna lor, iar mie mi-e teama sa fac...

Prin anul 2006 tot auzeam pe la stiri si emisiuni TV spunand despre o clinica din China care a descoperit un implant cu Celule Stem care ar putea vindeca multe boli printre care si a mea. Apoi incepuse sa arate la TV tot mai des cazuri cu persoane cu probleme de sanatate locomotori, care isi doreau sa ajunga acolo cu speranta de a scapa de povara bolii ce o purtau si cu cat priveam aceste cazuri cu atat speranta de a ma vindeca si dorinta de a incerca sa ajung si eu la aceasta clinica cresteau... M-am decis sa incerc gandindu-ma ca n-am ce sa pierd, asa ca am inceput sa caut pe net persoane care au reusit sa ajunga acolo si au facut acel implant, sa gasesc mai multe informatii despre acest implant si despre clinica. Am reusit sa gasesc pe un forum adresa de E-mail a unui tata de-abia intors de-acolo cu baietelul lui care suferea de aceiasi boala de care sufar eu, care mi-a dat informati si adresa clinicii la care a fost si spunandu-mi in legatura cu baietelul ...

Vara trecuta as putea spune ca a fost cea mai frumoasa dintre toate verile, pentru ca am fost extrem de fericita. Mama reusise sa ia bilete de tratament timp de 18 zile in statiunea Techirghiol si pentru ca in sfarsit am sa revad marea dupa atatia ani. Chiar imi doream enorm de mult sa mai vad marea macar o data.... Cu o seara inainte nu prea am putut sa dorm probabil din cauza entuziasmului. In prima zi ne-am cazat intr-un sanatoriu care mi se parea foarte mare. Ajunsesem prea tarziu pentru a incepe procedurile de tratament fiindca plecase doctora, asa ca ne-am dus in camera. Era o camera cu peretii de culoare verde cam micuta, dar pot sa zic ca avea de toate: un frigider, un sifonier, un TV cam micut si el dar merge, oricum eram satura de tot ce era pe la TV, o masa cu doua scaune, doua paturi si o toaleta. Mi se parea perfecta, de mai mult chiar nu aveam nevoie. Eram cam obosita dupa o noapte aproape nedormita si dupa un drum atat de lung dar... nu prea imi vine...

Singuratatea... .un sentiment care te chinuie in permanenta si nu gasesti o cale de a scapa de el. Desi esti inconjurat de persoane cu care convietuiesti, tot singur esti deoarece ei nu te inteleg, nu inteleg ceea ce iti doresti, ceea ce te chinuie, nu vor sa priceapa ceea ce simti, observi ca nu le pasa de ceea vrei. Asa ca preferi sa te prefaci ca ti-e bine in fata lor, esti zambitor si incerci sa pari fericit ca oricum nu ai putea schimba cu ceva daca le arati cum esti cu adevarat, pentru ca ei vad doar ceea ce vor sa vada, simti ca te inchizi in tine si ca nu o sa te mai deschizi niciodata, ei nu vor sa inteleaga ca un om e dincolo de aparente, vad doar exteriorul si nu interiorul unui om. Simti ca timpul ti se scurge groaznic de dureros,, ca orice ai face e in zadar sa-ti indeplinesti ceea ce iti doresti pentru ca ei se opun si nu reusesti sa treci peste ei. Ba chiar am observat ca au o placere deosebita, sa te dezamageasca, sa te descurajeze, sa te faca chiar sa te indoies...